Dacă tu nu ai gândit niciodată că trainingul și consultanța sunt bani pierduți și că dezvoltarea personală este o prostie, sunt convinsă că știi oameni care au gândit așa. În 2018 am livrat un training despre monitorizarea și evaluarea programelor de luptă împotriva traficului de persoane pentru organizații neguvernamentale care implementau astfel de programe în Asia. Monitorizarea și evaluarea sunt o veche pasiune pentru mine, însă despre programele de luptă împotriva traficului de persoane trebuia să învăț mai multe, toate cele despre care știam eu fiind simple campanii de informare și conștientizare. Documentarea m-a dus la o lucrare elaborată de un grup de lucru care analizase evaluările programelor de luptă împotriva traficului de persoane și vorbea despre capcanele acestor programe care afectează direct și iremediabil eficiența acestora. Două astfel de capcane mi-au atras atenția și au rămas în mintea mea de atunci: trainingul folosit pe post de consolidare de capacități (”training as a proxy for capacity building”) și conștientizarea folosită pe post de schimbare comportamentală (”awareness as a proxy for behavior change”).
Nu m-am mai gândit de ceva timp la aceste capcane, până ieri când am avut un atelier de consolidare a echipei consiliului director al unei rețele de organizații. Am lucrat pe baza evaluării DISC pe care au completat-o toți membrii echipei și ne-am concentrat pe îmbunătățirea comunicării în echipă. La reflecția finală, o participantă ne-a vorbit despre frământările ei cu privire la ce rămâne după astfel de activități. În urmă cu câteva luni organizația ei trecuse printr-un proces de dezvoltare organizațională cu multe instrumente interesante și sesiuni de echipă. Privind acum în organizație nu vedea prea multe schimbări. Refecția ei mi-a reactivat în memorie cele două capcane. În plus, mi-am amintit de toate comentariile despre cum nu funcționează dezvoltarea personală și ce prostie (ca să nu citez șarlatanie) mai e și asta. Cei care sunt activi în domeniu știu cu siguranță despre ce vorbesc.
Hai să vedem ce și de ce nu funcționează. Dinamica organizațională semănă foarte mult cu comportamentul uman. În cele din urmă, orice organizație este un organism abstract pus în mișcare de oamenii săi, astfel că dinamica lor comportamentală influențează consistent comportamentul colectiv la nivel organizațional. Am fost cu toții participanți la sesiuni de instuire cu diverse teme și scopuri. Poate că am luat de acolo idei interesante. Dar câte dintre ele au ajuns să fie puse în practică? De câte ori, odată reveniți la munca zilnică, am schimbat modul cum facem lucrurile pe baza informațiilor sau metodelor despre care am aflat la training? Nu știu care este experiența voastră, dar a mea este că de foarte puține ori ceea ce am auzit la training s-a transformat în realitatea muncii zilnice fără un efort mult mai îndelungat și consistent decât participarea la training. John Maxwell spune că ”Cea mai mare prăpastie este între ceea ce știm și ceea ce facem.”
Gândiți-vă puțin: știm ce trebuie să mâncăm, știm că trebuie să facem mișcare, știm că trebuie să dormim cel puțin o oră înainte de miezul nopții, știm că nu trebuie să amânăm sarcini pentru că ne va fi mai greu, știm că nu trebuie să strigăm la copil pentru că nu rezolvăm așa nicio problemă, știm că trebuie să avem grijă de noi. Știm, știm, știm. Dar câte dintre aceste lucruri le și facem doar pentru că le știm? Acestea sunt capcanele trainingului pe post de consolidare a capacității și conștientizării pe post de schimbare comportamentală în acțiune. Simplul fapt că știi ce e de făcut sau cum ar putea fi făcute lucrurile mai bine, nu înseamnă că le vei și face sau că le vei face în acel mod.
Trainingul nu funcționează doar pentru că în câteva zile de training dobândești informații și conștientizarea unor noi moduri de a face lucrurile care pot genera rezultate mai bune în organizația ta. Ca să ajungi să îți schimbi comportamentul este cale lungă. Este nevoie de eforturi constante, de mecanisme motivaționale care să te activeze în direcția schimbării, de resorturi interne și pârghii externe care converg către schimbarea comportamentală. Niciun training nu va schimba organizația dacă nu se mai întâmplă și altceva după training. Nicio informație nu se va pune singură în practică în veme ce noi continuăm să preferăm confortul modului cunoscut de a face lucrurile. Iar mintea noastră este o mașinărie complicată care își formează obiceiuri care sunt greu de schimbat. Unele sunt bune și ne scutesc de eforturi conștiente de a face lucrurile. Altele, însă, nu sunt atât de bune și necesită efort, intenție și consecvență pentru a fi schimbate. Dacă trainingul nu va fi urmat de acțiune intenționată și consecventă în direcția schimbării dorite, nu va funcționa. Și vom merge înainte făcând lucrurile la fel și considerând că am dat banii degeaba pe programul de training și pe toate instrumentele deștepte folosite în acest proces.
Același mecanism se aplică și la nivel individual. Nicio schimbare comportamentală nu a venit de la sine doar pentru că la un moment dat ai știut ce ar trebui să faci. Ba chiar avem de dus o luptă teribilă cu mintea noastră. Pentru că învățăm comportamente și dezvoltăm obiceiuri care ne pot fi utile sau potrivnice. Gândiți-vă cum ar fi să fie nevoie să te gândești conștient cum să mergi. Cum ar fi ca pentru fiecare pas să trebuiască să gândești intenționat că trebuie să pui un picior în fața celuilalt și că trebuie să activezi mușchii pentru această mișcare. Ar deveni foarte obositor să mergi. Cum ar fi să trebuiască să te gândești că dacă te-ai înțepat într-un spin de trandafir te doare și trebuie să îți mobilizezi mușchii și să îndepărtezi mâna de pe spin. Nu am mai dărui niciodată trandafiri. Învățăm astfel de comportamente și le facem automat, fără să mai conștientizăm fiecare pas pe care trebuie să-l facem ca să se întâmple asta.
Dar la fel învățăm și să mergem la sertarul cu dulciuri și să mâncăm ceva de câte ori suntem stresați sau neliniștiți. La fel învățăm și să ne deschidem telefonul la fiecare notificare și ajungem să petrecem o jumătate de oră uităndu-ne la ce a mai postat lumea pe Facebook. La fel învățăm să lăsăm pe mâine întâlnirea cu prietenii pentru că azi nu mai avem energie și tot așa. Învățăm și comportamente negative și chiar dacă ȘTIM că nu sunt bune și chiar dacă la un moment dat CONȘTIENTIZĂM că este nevoie de schimbare și DECIDEM că vrem schimbarea tot NU ESTE DE AJUNS ca să se și schimbe ceva în comportamentul nostru. Pentru că de cele mai multe ori nici nu știm că facem asta în mod automat. În cuvintele lui Carl Jung, ”Până când nu vei face subconștientul conștient, îți va conduce viața și îl vei numi soartă.”
Dacă vrei o schimbare la nivel personal, mai întâi trebuie că conștientizezi cum ești și ce faci, să decizi în ce direcție vrei să te schimbi și apoi să parcurgi procesul schimbării. Și să plătești prețul schimbării. Care nu este despre bani. Sunt sigură că, dacă ai putea plăti să îți recuperezi sănătatea pierdută prin mâncare nesănătoasă, somn insuficient și dezordonat și muncă prea multă, ai plăti banii. Ironia este că aceste schimbări nu costă bani. Costă voință. Costă timp. Costă consecvență. Costă disconfort. Costă pierderea unor oameni din viața ta care te sabotează. Costă acceptarea ajutorului. Costă vulnerabilizare.
Pentru ca trainingul să funcționeze, este nevoie ca organizațiile și finanțatorii să schimbe paradigma consolidării de capacități dinspre training, ca metodă principală, înspre programe complexe care dublează trainingul cu scheme de mentorat și coaching individual și de grup care să sprijine organizația și persoanele să treacă de la A ȘTI la A FACE, de la informare la schimbare comportamentală. Prețul la nivel individual nu va fi în bani. Dar prețul la nivel organizațional, incluzând finanțatorii, va fi în bani. Bani pentru timp de lucru echilibrat. Bani pentru consultanță, mentorat și coaching care să asigure implementarea schimbărilor.
Prima lecție de economie pe care am învățat-o acum 33 de ani, la prima oră de economie studiată la școală, a fost că ”Nu există prânz gratuit.” Cineva, cândva, cumva, undeva plătește prețul acelui prânz. Și nimic nu se va schimba până când toți cei implicați nu vor plăti prețul cuvenit fiecăruia. La nivel personal și la nivel organizațional.
Și a plăti prețul este o ALEGERE. Tu o vei face?